Yang Lian
LitVest 2019
25-28 Septembrie 2019
Artist Profile
Yang Lian
25-28 Septembrie 2019
Yang Lian (n. 22 februarie 1955, Berna) și-a început cariera literară în China anilor ’70. S-a mutat la Beijing de copil și a urmat școala primară acolo. În timpul Revoluției Culturale, Yang Lian a fost trimis la „reeducare” în mediul rural din afara Beijingului, unde a început să scrie poezie în stilul chinezesc clasic, ca mijloc de a face față exilului său spiritual din noua societate. Poezia timpurie a lui Yang Lian s-a schimbat când a intrat în contact cu grupul de poeți din jurul revistei „Jintian” („Today”), cunoscut sub numele de Misty Poets, în 1979. Din grup mai făceau parte Bei Dao, Duo Duo, Gu Cheng, Jiang He, Shu Ting, Mang Ke ș.a.
Yang Lian s-a întors la Beijing în 1977, după moartea lui Mao Zedong și sfârșitul Revoluției Culturale, pentru început lucrând la un post de radio. El a intrat în conflict cu guvernul pentru activitatea sa literară în 1983, când poemul său Norlang (numele unei cascade din Tibet) a fost vizat pentru temele sale spirituale și asocierile cu Tibetul în timpul campaniei „Anti-Spiritual Pollution”.
La invitația Australian Arts Council din august 1988, Yang Lian a vizitat Australia și Noua Zeelandă și se afla în Auckland când au început incidentele din Piața Tienanmen, alăturându-se protestului internațional împotriva reacției violente a guvernului chinez, fapt ce a determinat ca poezia sa să fie pusă pe lista neagră în iunie 1989, iar cetățenia să-i fie revocată fără posibilitatea de a face apel. I s-a acordat statutul de refugiat și, în cele din urmă, cetățenia neozeelandeză. Experiența în Noua Zeelandă și Australia s-a concretizat într-o antologie de poezie și proză tradusă în engleză cu titlul: Unreal City: A Chinese Poet in Auckland (Auckland University Press, 2006).
A publicat cincisprezece volume de poezii, două volume de proză, o selecție de eseuri și o mare carte de proză autobiografică în limba chineză. Opera sa a fost tradusă în peste treizeci de limbi, inclusiv engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, japoneză și mai multe limbi est-europene. Recent, nouă poeme i-au fost traduse în arabă, de poeții palestinieni Najwan Darwish și Mohammed Al-Asaad și publicate în revista „Al-Araby Al-Jadeed”, numărul din 18 septembrie 2019.
Printre cele mai reprezentative cărți ale sale traduse în limba engleză se numără: Where the Sea Stands Still. New Poems (Bloodaxe Books, UK, 1999), ediție bilingvă, în chineză și engleză, tradusă de Brian Holton; Yi (Green Integer Series No. 35, USA, 2002), un poem tradus din chineză de Mabel Lee; Concentric Circles (Bloodaxe Books, UK, 2005), poem tradus de Brian Holton și Agnes Hung-Chong Chan; Riding Pisces: Poems from Five Collections (Shearsman Books, UK, 2008), ediție bilingvă, în traducerea lui Brian Holton; Lee Valley Poems (Bloodaxe Books, UK, 2009), în traducerea lui Brian Holton și Agnes Hung-Chong Chan; Narrative Poem (Bloodaxe Books, UK, 2017), un poem în ediție bilingvă tradus de Brian Holton; Venice Elegy (Damocle Editioni, Italy, 2017), poeme traduse de Brian Holton; Anniversary Snow (Shearsman Books, UK, 2019), o antologie de poezie în traducerea lui Brian Holton.
Împreună cu poetul scoțian W.N. Herbert a editat antologia de poezie chineză contemporană: Jade Ladder. Contemporary Chinese Poetry (Bloodaxe Books, UK, 2012), tradusă de Brian Holton și Qin Xiaoyu.
A obținut multe premii literare importante, fiind nominalizat și la Premiul Nobel pentru Literatură.
Trăiește în Londra și Berlin, fiind un obișnuit al festivalurilor literare din întreaga lume.
Litvest 2019
Album foto
Jadul vrea să dispară – lumea cioplită în strânsoarea lui.
Pielea verde ca lacul vrea să dispară – o fâșie
de strălucire îndepărtată dincolo de privire –
Linia care descrie casa o șterge complet și ea
Vertical – păsări ca dinții de rechin zgârie cerul albastru –
un corp desăvârșit și moale, așa zboară păsările și orele
însăilezi spațiul –vârful de ac al timpului –
cade praf de jad, tumult de tsunami, sfâșierea
durerii, acului – praful cade fir cu fir –
o rețea strânsă, scobitura superficială a craniului –
cioplire dură impregnată cu moliciune, șanțuri și circumvoluțiuni
mâna prinde formă, mireasma lacrimii, când sărată
când fragedă – sclipirea mărgelelor păstrând rotundul ochiului –
țintă expusă – cinci mii de ani cristalizați într-o zi.
o singură dată revenind, întotdeauna ești gata să renunți –
ca frumusețea lustruită a urmei însângerate lăsate de cuțit
cu lumina din jad care se scurge și se înfundă –
perdele de piatră desenate pe secole, timp printr-o spărtură,
jadul în miezul lui e un chip – o infinitate plină de dorință
dar infinitatea a murit, întotdeauna trebuie să moară –
alb de coral natural brut inundând până la frunte –
acasă – ideea fixă, intensitate crescândă
privind stăruitor când tsunami-ul se umflă dintr-o dată –
primul personaj: îl desenează o linie.
de neimaginat că bărcuța lui Du Fu a fost cândva
ancorată la malul acestui râu de ceramică
nu cunosc lumina lunii văd doar limpezimea poeziei
redusă vers cu vers la o nonpersoană
la simboluri discutând și evitând totul
nu sunt simbol un soare murind sub coaja tare a seminței de floarea-soarelui
nici soarele nu este albă-ca-zăpada leșinată carne de copii
nici nu am dispărut orizontul zorilor imposibil
am uitat durerea aceea oase ca sticla tăiate cu sticlă
nu am țipat, deci trebuie să țip la fiecare lumină dintâi
cutremurul nu stă pe loc niciodată
nu e nevoie să sufocăm morții plantând rânduri de gard la marginile pământului
încătușând tăcerea tot mai rușinoasă așadar nu mi-e frică
tânăra polițistă interogându-mi trupul gol
a fost creat de foc nu e diferit de al vostru
neștiind cum altfel să mă spulber decât prin sute de milioane de spulberări lăuntrice
necăzând în sol numai în râul care nu poate curge
căruia nu-i pasă de floarea galbenă din piatră nevoit să continuu
să mă înfrânez ca un strop din lacrimile bătrâne ale lui Du Fu
refuzând să las poezia să se scufunde în frumusețea indiferentă moartă
marea nordului înghețată stă și ea pe banca aceasta de piatră
o întâlnire de taină lăsând ambra frigului în urmă
un drum viscolit vânează și el pârâitul unei prove
împingându-se într-un strat de gheață aud mâna stângă cântând
mai încet o semnătură trasă linie cu linie ca un alt țărm
pieziș în aer lumânări și trandafiri albi se pare că tocmai au ieșit
din apa mării neagră ca smoala aud inscripția întrebând
Tomas unde ne-ar putea duce meticulozitatea poeziei?
felul în care îți încrunți fruntea și mă urmărești cu atenție
de parcă ochiul meu ar geme de orizonturi marine întotdeauna rămâne
unul păstrând zborurile de noapte prin mările tale multiple
Tomas noroiul de martie se înmoaie piatra funerară
ca o pânză ca o pânză pe o mare fără vânt unde ne duce liniștea
Insulei Runmarö? Monica a citit și a înțeles
o pereche de priviri scânteietoare aruncate adânc în mareea joasă
în fața băncii de piatră un mic debarcader de piatră își flutură semaforul
suferința lui Schubert filtrează impuritățile unui secol întreg
revărsate în suferința ceții suferința estuarului albă-ca-zăpada
întinzându-se până pe celălalt țărm apa se mișcă știm că sub gheață
te miști și tu o poveste nouă strecurată în balastul de piatră
Shanshui: un stil de pictură cu peisaj cu munți și râuri
Pentru Xu Longsen
când am ajuns aici?
înfruntând absența urmelor
ceața infinită deasupra apei în urma mea
parfumul ucigător de gardenie
când a devenit viața
cenușa mocnită a războiului atârnată pentru totdeauna pe pereți?
cenușa care strecoară o beție minunată precum piatra
fluvii și munți grandioși ca un mic eseu
lasă-mă să grăbesc pasul în urletele vântului
auzul meu e așezat pe faleze arcuite
un pin negru cerneală degajă un braț numinos
și sprijină delicat florile de lotus
șterge ceea ce mai poate fi mărunt nu se oprește
un poem în mișcare perpetuă care niciodată
nu privește în afara poemului dragostea mea pentru limite
este aproape nelimitată
lângă fereastră
ce cântec de pasăre nu e țipătul prăbușit și destrămat al gâștelor sălbatice?
închis în gura pietrei
scobind o soartă cu foame de lup
mă trântește la pământ
ca irosită lumina lunii un schif ancorează
la focarul valurilor argintii încețoșate
poetul muribund e întotdeauna acolo
scoțând on oftat amar de suferință nepământească
ca să rezume muntele scrijelit
de ploaie mai îndepărtat ca dealurile distante
pe cine anume plutește apa?
încheieturi cu parfum de gardenie
mâzgălesc nebune pe râuri mari de zăpadă albă
aici moartea e un talent înnăscut
frumusețea ultimei trăsături de pensulă mângâie toată frumusețea
când am renunțat la mine
ca să devin straniile pietre funerare din jurul meu și
arta aceea care abia așteaptă
să se prosterneze?
Are Steaua Polară în mijlocul frunții.
Albastrul intens e cristalin pupila sa de gheață
a distrus totul Oare fata cea singuratică
înfierbântată îmbrățișează totul?
A scăpa din Anyang înseamnă a scăpa în noaptea Yin
Nicio altă lumină decât imaginea aceasta
rotind cu voluptate un topor uriaș
Unde au căzut membrele moi și tăiate?
Privind în sus mii și mii de ani
ne scufundăm Apa întotdeauna scrâșnește din dinți
dedesubtul nostru fata se prăbușește cu un gâlgâit
Oare Taotie înșfacă sau mestecă?
Mii de cuvinte redespicate sunt și acum
personajul acela izbitura aceea captează scurgerea vieții
a fost gătit de zece mii de ori carnea încă frăgezită în durere
ca să se trezească din nou A înșfăca înseamnă a mesteca?
Acest chip e și mai înverșunat
decât neființa această neputință
cu ochi holbați face o gaură cu berbecul
ca să izbească sălbatic Ce frumusețe nu e sângeroasă?
Viața noastră plutitoare e cioplită
în relief superficial de bronz Oare
axul pupilei strâmtează glacial spațiul?
Câți sori nu apun sau nu răsar în bezna unui nume?
Fata revine unduindu-se grațios din noaptea
Yin O mireasmă discretă stinge oare toate luminile?
Fețele de animale și oameni îmbrățișează blând aburii?
Limba nerostită a împlinit sacrificiul în cele din urmă?
Notă asupra poeziei (Yang Lian)
Această figură intensă, terifiată, te fixează în tăcere. E făcut din bronz, are formă simetrică, o privire jumătate omenească, jumătate animalică, dar și o neîndoielnică putere supranaturală. Este Taotie, cea mai misterioasă, stranie, dar și extrem de rafinată imagine cioplită pe toate obiectele de bronz din timpul dinastiei Shang (secolele XVI – XI î.H.). Dar sunt aceste imagini simple decorațiuni? Dacă așa este, atunci de ce ne privesc din toate unghiurile posibile, ca Dumnezeu (zeii)? Dacă te uiți și tu la ele, ai impresia că prezentul tău e absorbit și înghițit de atemporalitate. În Anyang, în provincia Henan, pe terenul capitalei Yin a fostei dinastii Shang (după secolul al XIII-lea î. Hr.), arheologii au descoperit că se desfășurau numeroase sacrificii umane în aceeași perioadă în care sistemul de scriere chinezesc a apărut brusc, fără dovezi ale unei așa-numite „evoluții” anterioare. Această limbă străveche se folosește de secole întregi. În seara când am ajuns la Anyang, nu m-am putut abține și am luat urgent un taxi ca să pătrund în întunericul de la Yin și să simt că luna Shang atârnă încă deasupra mea. Poezia este alcătuită din întrebări și dezbate tocmai aceste întrebări; poate că, la urma urmei, nici noi nu suntem altceva decât aceste întrebări.
viața are o singură coardă
întunericul are o singură coardă
sucind un gât delicat întoarce-te acasă
apa lacului e o întindere vacantă
deschisă auzului atât de devreme un vârf de limbă
desface pădurile de pin roșu un evantai din dinastia Song
cocori trezindu-se note adăpostite pe partitură trezite
ani-lumină cioplesc cu migală o
pană îmbinată de apă scoasă la lumină
vârfuri de aripă călătoria începe să atârne în aer din nou
pupile conturul orizontului încă este o rană
invitându-te să cazi la nesfârșit în impuls
țipete către casă glas după glas
acasă înregistrează imensitatea în așteptare
atât de des amuțite atât de des spulberate
gâturi de cocor plecate plonjează în durerea surdă a algelor
fereastra dormitorului de la etaj acoperită de frunziș des
urechile se așteaptă la bas verde soartă verde
elegia se întoarce elegia nu pleacă niciodată
până când cele mai rușinoase trupuri
își intră în drepturi și ne umplu inelele de creștere
Vrei sa fii la curent cu evenimentele LitVest
Vom procesa datele dumneavoastră respectând politica de confidențialitate GDPR.