Nurduran Duman
LitVest 2019
25-28 Septembrie 2019
Artist Profile
Nurduran Duman
25-28 Septembrie 2019
Nurduran Duman (n. 23 octombrie 1974, Çanakkale) este o poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru, traducătoare, jurnalistă și editoare din Turcia. Locuiește în Istanbul. Urmându-și pasiunea pentru mare, a absolvit Facultatea de Arhitectură Navală a Universității Tehnice din Istanbul, primind diploma de inginer și arhitect naval.
A început să scrie la opt ani, iar la nouă ani și-a promis sieși că va deveni scriitoare. Volumul de versuri Yenilgi Oyunu (The Defeat Game) a fost premiat în 2005 cu premiul care-l comemorează pe unul dintre cei mai importanți poeți turci, Cemal Süreya (1931-1990), și a văzut lumina tiparului un an mai târziu. În 2010 publică Istanbul’la Bakișmak, Salacak (Exchanging Glances with Istanbul, Salacak), o carte de proză narativă. Urmează al doilea volum de versuri, Mi Bemol (Noktürn Publishing, 2012), care a fost tradus în engleză și publicat în Statele Unite, în 2016, cu titlul Semi Circle. Alte traduceri din scrierile sale au apărut în revistele: „Asymptote”, „Colorado Review”, „Kenyon Review”, „Faultline”, „Modern Poetry in Translation” etc. Volumul Selected Poems for Versopolis (Struga Poetry Evenings, 2017) i-a fost publicat în ediție trilingvă – turcă, engleză și macedoneană –, iar cea mai recentă carte a sa, Steps of Istanbul (2019), tot într-o ediție trilingvă – turcă, engleză și chineză. A mai fost tradusă în finlandeză, spaniolă, azeră, bulgară, română, slovacă, franceză, germană și italiană. A tradus, la rându-i, poeme de Anne Sexton, Sara Teasdale, Edna St. Vincent Millay, Sylvia Plath și romanul The Secret of Jin-shei, al Almei Alexander.
A fost aleasă în Consiliul Sindicatului Scriitorilor din Turcia și este membră activă a PEN Club-ului din Turcia. A prezentat emisiunea literară „Yazın Küresi” („Sfera literară”) și programul pentru copii „Kitap Hazinesi” („Comoara din cărți”), la radio și televiziune. Participă la numeroase evenimente teatrale ca actriță, regizoare și, în prezent, ca dramaturg. Face parte dintre poeții incluși în platforma de poezie europeană „Versopolis”. Predă cursul Analiza sociologică în literatura turcă la Universitatea Bahçeşehir și moderează activități literare în calitate de curator. Articolul său despre relația dintre pacea lumii și traducerea de literatură, Translation of Literature Means Peace, scris direct în engleză, a apărut în revista finlandeză „Kaltio”.
Lucrează ca editor la revista de cultură și artă „Artful Living” și coordonează un atelier de creație al clubului Dam.
Litvest 2019
Album foto
Și ziua de azi este la locul ei. grădinarul și nimfa
e ciudat dar mi-au făcut cadou o plimbare
acum privesc fața apoasă a lumii
mă aplec și sorb râsete aruncate în palmele mele
fața ta are să mă iubească
mâinile tale sunt acum tot mai multe și mai multe păsări
bucuria de a te privi e asemenea unui copil alergând
săruți floarea cicatricilor răsfirate pe fruntea mea
fiecare literă scrisă e fierbințeala adusă de boală
mă deschid către ceea ce auzi la norii pe care îi asculți
cum și de când e oglinda aceasta în tine îmi reflectă ochii
mă îmbrac așa cum mă vezi
când povestea e spusă și încheiată colțurile ochilor i se încrețesc
fața norului îmbătrânește, trăgând perdeaua de dantelă
muntele e o mână, ceața e acum altceva altceva
chiar dacă nu ești o reclamă luminoasă de pe zgârie-nori tot e posibil
să împrăștii lumina ca un fulger în calea ta, fără deosebire
fie că ești pisică aligator stradă pajiște fie că ești om
o parte din noi întotdeauna revenind la stelele care povestesc acel fragment
nu e acesta un motiv să fii conectat și nu separat acesta și cel de dincolo
pielea ți se întunecă se îngălbenește cămașa se albește cămașa
din magie din veselie din orice altceva pentru oameni lumea se dispersează
într-un vis, în alt vis
o ușă se deschide, se închide: o stea
unghiuri cu decolteu adânc cusute discret
de un ac invizibil pe cutele cerului
avem propriul nostru cer
corăbii făcute din ochi, aripi din gene
în priviri intersectate, ne luăm zborul
exersăm formele râsului
cum să sfidăm viața
E pasărea în zbor grăbit
sau norii dansând?
Suprafața e de sticlă mată.
Ascultă! Sunetele își construiesc o punte în parcul lunar; între ieri și mai târziu, din cuvinte pentru fru fru. Sunetele își ocupă locul – în apă, în copaci; înregistrate pentru totdeauna în spațiu ca unde radio. Avem abilitatea de a nu asculta. Dar dacă ascultăm nu trebuie să auzim.
Orașul crește în înălțime.
Umbre de galben plutesc cu barca,
păsări se lovesc de ferestre.
Orașul își iubește norii, dar norii nu sunt personaje negative în povestea asta de viață. Nici soarele nu e, deși trec zile întregi până reușește să răzbească. Soarele zâmbește oare cu sonor?
Dragostea pentru vitralii e restaurată
așteptând acordurile vântului.
Vapoare de hârtie fâlfâie pe acoperișuri.
m-am amestecat cu străzile smulsă din rădăcinile tale nu mai sunt boboc de trandafir
drumul s-a scurtat, un boboc mărunt
cu dorurile mele scufundate sunt ceai puțin roșu ca sângele, o iubită
lăturalnică
mamă vino și învelește-mi lăstarii înmuguriți, culege-mă și du-mă în casă
topește-mă în fereastră în freamătul cântecului tău, împodobește-mă cu busuioc
presară-mă cu zahăr, amestecă-mă cu mâna ta dă-mă casei să mă bea mamă
am părăsit strada sunt o petală degerată transpirația mea e obosită
mi-am recuperat sentimentele absente sunt câte puțin un pustiu, o separare completă
sunt un acoperiș mic o galerie mică un boboc de trandafir rupt
nu mai sunt
mamă vino și șterge-mă de praf fă-mă sul încălzește-mă la sânul tău
crește-mă din nou cu litere și cântece de leagăn, culcă-mă trei zile și trei nopți
întinde-mă pe patul vieții mamă în fața ochilor tăi
așterne peste mine o pătură groasă
cerul s-a așezat pe lac, norii un covor fermecat
ne pregătim să pășim pe lună, pe cărarea ei
și să trecem peste dansul lunii, apa și timpul său
fuste de hidrogen foșnitoare plutesc
trecând pe lângă noi pe lângă capetele noastre. se crapă de ziuă.
ne răsfirăm și suntem răsfirați de la scorțișoară la albastru de la diamant la albină
suntem binecuvântați cu lanuri și grădini pe mătasea pământului
și noi învățăm să cultivăm: lumina
prins în părul iubitului dimineața, apusul
se scurge printre șuvițe de roșu, de lumină
pentru că fiecare săgeată țâșnește din zori
seara se țese de la amiază până la bucurie
din suferință până noaptea târziu… opusul, un chip
toți știu că a da și altora e un gest sacru
dacă frunzele și afirmațiile nu putrezesc, atunci moartea
este o grădină verde, răsplata ei infinită
oamenii se evaporă din apa fiartă către obrazul cerului
pictându-l cu albastru ca să aducă ploaia
persoana care plantează copacul se împletește cu infinitul
sunt oameni care iubesc ploaia dar și oameni care nu știu să iubească
lumina se ciocnește de floare dacă este un ochi culoarea devine
dacă nu atunci doar există, devenirea devine doar
dacă nu are mugur atunci lasă frunza să scrâșnească
sunetul e doar ființă, ecoul așteptând muntele
mireasma tânjește să fie inspirată să discearnă/prezică numele reputația
membrana fuge de membrane, cunoașterea pielii prin piele
omul este plus unu al lumii
ea este valoarea adăugată, talente individuale
aceeași iubire
cum se trezește căprioara lângă apă
când cocorul apare în vis
un strop de sare pentru dragostea ta! ce dulce peste piatra prețioasă
fierar orb, arămar chel, olar nebun
să vină cineva de nicăieri și să facă din inimă un râu
tocilă încinsă cupru otrăvitor
lutul e gătit nu fermentat
omule: cum ești îndulcit?
solul tău a fost udat de ploaie
mireasma se va răspândi cu vremea
când se face ziuă literele
se încolăcesc pe linii
în momentul acela creionul îți dă notă
clipă de clipă plumbul lasă urme
cum merge omul
îi vede fața: apa?
2.1
2 este un loc
nu te poți ridica și trece de la
a merge de la unu la unu împărțind la unu
fiind împărțit la unu
vinilurile cresc în grădina lui
cântecele sunt altoite
cei mici ai lui doi
îi respectă pe cei mari
2 este acasă
nu poți merge și trage fum
prin hornul său
2.2
2 este o literă
turnăm cerneală fierbinte și gata povestea
se învârtește se încolăcește dansează
scrie și e scris noi pseudonimul
marginile stau pe vârfurile celor două
ocean sau fântână
norii le dau apă amândurora
2.3
2 este o briză
pentru ea doi
ca să stropească cu apă într-un om
și să-i aducă bucurie
te duce în locurile acelea
în locul acela din trecut
la jurământul sării
Vrei sa fii la curent cu evenimentele LitVest
Vom procesa datele dumneavoastră respectând politica de confidențialitate GDPR.