Nurduran Duman

LitVest 2019

25-28 Septembrie 2019

Artist Profile

Nurduran Duman

25-28 Septembrie 2019

Nurduran Duman (n. 23 octombrie 1974, Çanakkale) este o poetă, proza­toare, autoare de piese de teatru, traducătoare, jurnalistă și editoare din Turcia. Lo­cuiește în Istanbul. Urmându-și pasiunea pentru mare, a absolvit Facultatea de Ar­hitectură Navală a Universității Tehnice din Istanbul, primind diploma de inginer și arhitect naval.

A început să scrie la opt ani, iar la nouă ani și-a promis sieși că va deve­ni scriitoare. Volumul de versuri Yenilgi Oyunu (The Defeat Game) a fost premiat în 2005 cu premiul care-l comemorează pe unul dintre cei mai importanți poeți turci, Cemal Süreya (1931-1990), și a văzut lumina tiparului un an mai târziu. În 2010 publică Istanbul’la Bakișmak, Salacak (Exchanging Glances with Istanbul, Salacak), o carte de proză narativă. Urmează al doilea volum de versuri, Mi Bemol (Noktürn Publishing, 2012), care a fost tradus în engleză și publicat în Statele Unite, în 2016, cu titlul Semi Circle. Alte traduceri din scrierile sale au apărut în reviste­le: „Asymptote”, „Colorado Review”, „Kenyon Review”, „Faultline”, „Modern Poetry in Translation” etc. Volumul Selected Poems for Versopolis (Struga Poetry Evenings, 2017) i-a fost publicat în ediție trilingvă turcă, engleză și macedoneană , iar cea mai re­centă carte a sa, Steps of Istanbul (2019), tot într-o ediție trilingvă turcă, engleză și chineză. A mai fost tradusă în finlandeză, spaniolă, azeră, bulgară, română, slovacă, franceză, germană și italiană. A tradus, la rându-i, poeme de Anne Sexton, Sara Teasdale, Edna St. Vincent Millay, Sylvia Plath și romanul The Secret of Jin-shei, al Almei Alexander.

A fost aleasă în Consiliul Sindicatului Scriitorilor din Turcia și este membră activă a PEN Club-ului din Turcia. A prezentat emisiunea literară „Yazın Küresi” („Sfera literară”) și programul pentru copii „Kitap Hazinesi” („Comoara din cărți”), la radio și televiziune. Participă la numeroase evenimente teatrale ca actriță, regi­zoare și, în prezent, ca dramaturg. Face parte dintre poeții incluși în platforma de poezie europeană „Versopolis”. Predă cursul Analiza sociologică în literatura turcă la Universitatea Bahçeşehir și moderează activități literare în calitate de curator. Arti­colul său despre relația dintre pacea lumii și traducerea de literatură, Translation of Literature Means Peace, scris direct în engleză, a apărut în revista finlandeză „Kaltio”.

Lucrează ca editor la revista de cultură și artă „Artful Living” și coordonează un atelier de creație al clubului Dam.

Litvest 2019

Album foto

Și ziua de azi este la locul ei. grădinarul și nimfa

e ciudat dar mi-au făcut cadou o plimbare

acum privesc fața apoasă a lumii

mă aplec și sorb râsete aruncate în palmele mele

fața ta are să mă iubească

mâinile tale sunt acum tot mai multe și mai multe păsări

bucuria de a te privi e asemenea unui copil alergând

săruți floarea cicatricilor răsfirate pe fruntea mea

fiecare literă scrisă e fierbințeala adusă de boală

mă deschid către ceea ce auzi la norii pe care îi asculți

cum și de când e oglinda aceasta în tine îmi reflectă ochii

mă îmbrac așa cum mă vezi

când povestea e spusă și încheiată colțurile ochilor i se încrețesc

fața norului îmbătrânește, trăgând perdeaua de dantelă

muntele e o mână, ceața e acum altceva altceva

chiar dacă nu ești o reclamă luminoasă de pe zgârie-nori tot e posibil

să împrăștii lumina ca un fulger în calea ta, fără deosebire

fie că ești pisică aligator stradă pajiște fie că ești om

o parte din noi întotdeauna revenind la stelele care povestesc acel fragment

nu e acesta un motiv să fii conectat și nu separat acesta și cel de dincolo

pielea ți se întunecă se îngălbenește cămașa se albește cămașa

din magie din veselie din orice altceva pentru oameni lumea se dispersează

într-un vis, în alt vis

o ușă se deschide, se închide: o stea

unghiuri cu decolteu adânc cusute discret

de un ac invizibil pe cutele cerului

avem propriul nostru cer

corăbii făcute din ochi, aripi din gene

în priviri intersectate, ne luăm zborul

exersăm formele râsului

cum să sfidăm viața

E pasărea în zbor grăbit

sau norii dansând?

Suprafața e de sticlă mată.

Ascultă! Sunetele își construiesc o punte în parcul lunar; între ieri și mai târziu, din cuvinte pentru fru fru. Sunetele își ocupă locul – în apă, în copaci; înregistrate pentru totdeauna în spațiu ca unde radio. Avem abilitatea de a nu asculta. Dar dacă ascultăm nu trebuie să auzim.

Orașul crește în înălțime.

Umbre de galben plutesc cu barca,

păsări se lovesc de ferestre.

Orașul își iubește norii, dar norii nu sunt personaje negative în povestea asta de viață. Nici soarele nu e, deși trec zile întregi până reușește să răzbească. Soarele zâmbește oare cu sonor?

Dragostea pentru vitralii e restaurată

așteptând acordurile vântului.

Vapoare de hârtie fâlfâie pe acoperișuri.

m-am amestecat cu străzile smulsă din rădăcinile tale nu mai sunt boboc de trandafir

drumul s-a scurtat, un boboc mărunt

cu dorurile mele scufundate sunt ceai puțin roșu ca sângele, o iubită

lăturalnică

mamă vino și învelește-mi lăstarii înmuguriți, culege-mă și du-mă în casă

topește-mă în fereastră în freamătul cântecului tău, împodobește-mă cu busuioc

presară-mă cu zahăr, amestecă-mă cu mâna ta dă-mă casei să mă bea mamă

am părăsit strada sunt o petală degerată transpirația mea e obosită

mi-am recuperat sentimentele absente sunt câte puțin un pustiu, o separare completă

sunt un acoperiș mic o galerie mică un boboc de trandafir rupt

nu mai sunt

mamă vino și șterge-mă de praf fă-mă sul încălzește-mă la sânul tău

crește-mă din nou cu litere și cântece de leagăn, culcă-mă trei zile și trei nopți

întinde-mă pe patul vieții mamă în fața ochilor tăi

așterne peste mine o pătură groasă

cerul s-a așezat pe lac, norii un covor fermecat

ne pregătim să pășim pe lună, pe cărarea ei

și să trecem peste dansul lunii, apa și timpul său

fuste de hidrogen foșnitoare plutesc

trecând pe lângă noi pe lângă capetele noastre. se crapă de ziuă.

ne răsfirăm și suntem răsfirați de la scorțișoară la albastru de la diamant la albină

suntem binecuvântați cu lanuri și grădini pe mătasea pământului

și noi învățăm să cultivăm: lumina

prins în părul iubitului dimineața, apusul

se scurge printre șuvițe de roșu, de lumină

pentru că fiecare săgeată țâșnește din zori

seara se țese de la amiază până la bucurie

din suferință până noaptea târziu… opusul, un chip

toți știu că a da și altora e un gest sacru

dacă frunzele și afirmațiile nu putrezesc, atunci moartea

este o grădină verde, răsplata ei infinită

oamenii se evaporă din apa fiartă către obrazul cerului

pictându-l cu albastru ca să aducă ploaia

persoana care plantează copacul se împletește cu infinitul

sunt oameni care iubesc ploaia dar și oameni care nu știu să iubească

lumina se ciocnește de floare dacă este un ochi culoarea devine

dacă nu atunci doar există, devenirea devine doar

dacă nu are mugur atunci lasă frunza să scrâșnească

sunetul e doar ființă, ecoul așteptând muntele

mireasma tânjește să fie inspirată să discearnă/prezică numele reputația

membrana fuge de membrane, cunoașterea pielii prin piele

omul este plus unu al lumii

ea este valoarea adăugată, talente individuale

aceeași iubire

cum se trezește căprioara lângă apă

când cocorul apare în vis

un strop de sare pentru dragostea ta! ce dulce peste piatra prețioasă

fierar orb, arămar chel, olar nebun

să vină cineva de nicăieri și să facă din inimă un râu

tocilă încinsă cupru otrăvitor

lutul e gătit nu fermentat

omule: cum ești îndulcit?

solul tău a fost udat de ploaie

mireasma se va răspândi cu vremea

când se face ziuă literele

se încolăcesc pe linii

în momentul acela creionul îți dă notă

clipă de clipă plumbul lasă urme

cum merge omul

îi vede fața: apa?

2.1

2 este un loc

nu te poți ridica și trece de la

a merge de la unu la unu împărțind la unu

fiind împărțit la unu

vinilurile cresc în grădina lui

cântecele sunt altoite

cei mici ai lui doi

îi respectă pe cei mari

2 este acasă

nu poți merge și trage fum

prin hornul său

2.2

2 este o literă

turnăm cerneală fierbinte și gata povestea

se învârtește se încolăcește dansează

scrie și e scris noi pseudonimul

marginile stau pe vârfurile celor două

ocean sau fântână

norii le dau apă amândurora

2.3

2 este o briză

pentru ea doi

ca să stropească cu apă într-un om

și să-i aducă bucurie

te duce în locurile acelea

în locul acela din trecut

la jurământul sării

Vrei sa fii la curent cu evenimentele LitVest

    Vom procesa datele dumneavoastră respectând politica de confidențialitate GDPR.